Ex- Libris Ștefan N. Iorga

Ex Libris Ștefan N. Iorga, 1923

Ex-libris aparținând lui Ștefan N. Iorga, aplicat pe pagina de gardă a cărții: ” LA GRANDE OMBRE” de Conan Doyle, Ideal Bibliotheque, Edition Pierre Lafitte, Paris, aflată în colecția mea . Marele om nu este nimeni altul decât Napoleon Bonaparte.

Ștefan N. Iorga( 1906-1975), scriitor și medic, a fost unul din cei 11 copii ai lui Nicolae Iorga. El a primit cartea în seara de Crăciun al anului 1923 când avea 17 ani. Din păcate nu menționează și de la cine a primit cartea. Evident, ar fi fost mult mai interesant dacă această carte ar fi fost primită de la tatăl lui.

Ex-librisul constă într-o ștampilă cu numele lui și mențiunea olografă:” …1923/ Ștefan N. Iorga/ Pomul de crăciun al searii de 24 dec(embrie).stv.”.

Imagini cu Nicolae Iorga

Flori uscate de altădată

Flori din Bethleem

Flori din Bethleem
Flori din Bethleem- iconiță interbelică

Iconiță din perioada interbelică, găsită într-o carte veche, din bibliotecă, folosită, cel mai probabil ca semn de carte. Florile uscate, culese probabil la Bethleem, au fost așezate ” pe altarul Crăciunului ” de o organizație religioasă( N.S.J.C).

P.S.

Evident postarea ar fi fost mult mai potrivită în timpul sărbatorii Nașterii Domnului, dar, cu siguranță o voi reposta atunci.

Coperți de carte de altădată

DEVOȚIONAL DIN SECOLUL 19

Copertă de carte de altădată
Copertă de carte de altădată– din colecția personală

O mică carte de rugăciuni( devoțional) din a doua parte a secolului al 19-lea, în limba italiană, având o copertă deosebită, adevărată operă de artă, de culoare neagră, probabil os sau un material ce imită foarte bine osul, cu numeroase ornamente( inserții) metalice din metal argintat și bronz. Cărticica are dimensiuni de buzunar, 8/10.5 cm, șnit aurit, forzaț de mătase roșie și numeroase cromolitografii. Titlul cărții este ” PICCOLA GIORNATA” , Parigi, Laplace, Sanchez & Ca, Editore, via Seguier, 3. Nu are precizat anul publicării, fiind probabil o reeditare a unei cărți mai vechi.

Cartea face parte din seria cărților devoționale, la modă în acele timpuri, însă accesibile ( ca preț) doar unei anumite categorii sociale.

In cadrul Bibliotecii Municipale din Madrid există o colecție de asemenea cărți, cu următoarea prezentare:

Pe lângă editorii spanioli, trebuie să evidențiem importanta industrie editorială a acestui tip de lucrări în Franța și Italia. Uneori cărțile sunt reeditate din nou și din nou, ajungând la un număr foarte mare atât de ediții, cât și de exemplare. Un caz unic este cel al editorului, librarului și tipografului Francisco de Paula Mellado care a știut să-și extindă activitatea prin stabilirea unui sediu la Paris. În 1864 a cumpărat Librăria Morizot și l-a pus în funcția de director pe AB Laplace. Această achiziție a reprezentat o creștere considerabilă a fondului său de publicare, cu un număr mare de lucrări devoționale și de lux. Numeroase devoționale care au fost comercializate în Spania și în străinătate prezintă amprenta lui Laplace, mai întâi singură, și ulterior asociată cu Sánchez & Compañía.”

  • Sublinierile îmi aparțin.

Gânduri de altădată

…Cu mine nu te mai întâlnești ?

Gânduri de altădată
Gânduri de altădată, 1920

Carte poștală interbelică cu un superb peisaj montan din colecția mea, trimisă în anul 1920 de domnișoara Doina, doritului ei, Guido. El a plecat din localitatea de baștină( se pare Câmpina) la București fiind promovat la societatea Steaua Română. Pretextul expedierii cărții poștale este ziua onomastică a lui Guido, dar, în realitate, dragostea este adevăratul motiv, sugerat explicit prin expresia : ” Cu mine nu te mai întălnești? ”.

Gânduri de altădată
Gânduri de altădată, carte poștală interbelică

Reproduc mai jos textul acestei cărți poștale:

” Vineri, 10 septembrie, 1920

Prietene,

Deoarece știu că duminică e onomastica ta te rog primește și din partea mea cele mai frumoase urări și mari fericiri să trăiești împreună cu familia La mulți ani. Ce mai faci? Dece nu-mi răspunzi la sris. Eu sunt bine chiar acum m-am sculat e ora 8 fără 20, aștept poștasul să vie să-mi ia scrisoarea asta. Cred că prin Buc. e frumos și pertreceri multe. Te rog de vrei scriemi și spunem ce se mai joacă pela cinematrografe eu habar n-am și-mi pare f. rău. Cu cele mai bune sentimente, Doina”.

Cartea poștală adresată domnului Guido Erb, Bulevardul Carol nr. 5, București, Steaua Română.

Guido Erb a lucrat la Steaua Română mult timp, până în 1948 . Nu știu dacă s-a căsătorit cu cea care îl dorea, Doina, dar, știu că a avut două fiice. Nici una nu a lăsat urmași. Pe una dintre fetele lui, Virginia Erb, am avut ocazia să o cunosc când avea peste 80 de ani. A trăit mult peste 90 de ani. Mai mult de 10 ani am reușit să o ajut cu ce am putut. Cel mai mult ajutor l-a primit însă de la domnul dr. Warga. El a suportat cheltuielile de la azilul de bătâni unde ea și-a petrecut ultimii ani din viață. La azil a fost bine îngrijită, cu toate acestea îmi spunea, adesea, că se roagă de trei ori pe zi ca să plece mai repede. Rugăciunile ei au fost ascultate după mai mult de 10 ani…

Ce este omul?

Ce este omul

…” Întrebați pe Mallebranche ce este omul; el vă va răspunde că e o substanță făcută după chipul lui Dumnezeu, foarte conrupt decând cu primul păcat, totuși mult mai unit cu Dumnezeu decât cu corpul său, văzând totul în Dumnezeu, gândind, simțind numai în Dumnezeu.

Pascal considera lumea întreagă ca o adunătură de canalii și de nenorociți, creați pentru a fi aruncați în iad; totuși Dumnezeu a ales câteva suflete, unul la cinci sau șase milioane, pentru a fi salvate.

Unul zice: Omul este sufletul unit cu corpul, iar când corpul a murit, sufletul trăiește singur în eternitate.

Un altul asigură că omul este un corp care găndește necesarmente, și nici unul, nici altul nu dovedește ceea ce susține.

Aș vrea, în cercetarea mea asupra omului, să mă conduc așa cum fac când studiez astronomia: gândirea mea se transportă uneori afară de globul pământesc , deasupra căruia toate mișcările cerești par neregulate și confuze. Și, după ce am observat mișcarea planetelor, ca și cum m-aș afla în soare, compar mișcările aparente ce le văd pe pământ cu mișcările adevărate pe care le-aș vedea, dacă m-aș afla în soare. Tot astfel voi încerca, studiind pe om, să mă așez, mai întăi, în afară de sfera și interesul lui, să mă lepăd de toate prejudecățile de educație, de patrie și mai ales de prejudecata de filozof.

Presupun, de pildă, că, născut cu facultatea de a gândi și a simți, așa cum o am azi, dar neavând de loc forma omenească, am căzut din Marte sau din Jupiter. Astfel pot arunca o privire repede asupra tuturor veacurilor, a tuturor țărilor, și prin urmare asupra tuturor prostiilor acestui glob mititel.”

Pasaj extras din cartea ” Ce este omul ?” de Voltaire, apărut în traducerea lui A. A. Luca , în Biblioteca Orizontul al Editurii Eminescu, Societate Anonimă, București, ediție interbelică.

E dificil să eliberezi proştii de lanţurile pe care le venerează.”

VOLTAIRE

TIMBRU INTERBELIC ”CASA SCRIITORILOR”

Timbru literar ”Casa Scriitorilor” de 2 lei

Timbru literar ”CASA SCRIITORILOR” cu valoarea de 2 lei din anul 1937. Timbrul este lipit pe ultima copertă a cărții ” Poezia lui Al. T. Stamatiad” de DEM. BASSARABEANU apărut în anul 1937 la editura ” Cultura Românească”, S. A. R., București, strada Pitagora no.18, București.

Ex Libris- Biblioteca Liceului de fete Câmpina

Ex Libris- Biblioteca Liceului de fete Câmpina

Ex Libris- Librăria Școalelor ” ION CRĂCIUN” CÂMPINA

Două ex-librisuri, constând în două stampile dreptunghiulare, aplicate pe pagina de gardă a volumului de poezie ” TĂLMĂCIRI” de Șt. O. Iosif, București, Editura Librăriei ” UNIVERSALA”, Alcalay&Co, Calea Victoriei nr.27.

  • Primul ex-libris conține amprenta unei ștampile dreptunghiulare: ” BIBLIOTECA LICEULUI DE FETE CÂMPINA” din anul 1944.
  • Al doilea ex- libris poartă amprenta unei ștampile dreptunghiulare cu textul: ” LIBRĂRIA ȘCOALELOR ION CRĂCIUN CÂMPINA”.

Volumul mai conține un ex-libris pe pagina 5, sub forma unei ștampile rotunde” Școala secundară de fete din Câmpina”, însoțind practic poezia ” CRUCE ȘI COROANĂ”, dedicată reginei Carmen Sylva.

Ex libris- Școala secundară de fete din Câmpina

CRUCE ȘI COROANĂ

de ST. O. IOSIF (1875-1913)

De ce înfiptă pe coroană
O cruciuliță stă de pază?
De ce? Fiindcă fruntea-nnaltă
Spini împletiți o-ncununează.

Căci răstignit întotdeauna
E robul falnicei coroane,
Și mânile îi sânt bătute
Ca și picioarele-n piroane.

El trebue să-și poarte crucea
Pân-bate ceasul cel din urmă,
Chiar dacă pașii-i sângerează
Și umerii răniți îl curmă.


P-alături are-ntotdeauna
Tâlhari porniți spre ponegrire
și-i stau femei cu ochii-n lacrimi
Cerșind o vorbă de iubire.

Oțet și fiere i se- mbie
Să bea: invidie și ură,
Și sulița străpunsă-n coapsă
Cu chinul morții o îndură.

Dar nu se iartă nimănuia
Ca să sărute-această cruce,
Ci pururea ea sus plutește,
Din depărtare doar străluce.

Ca-n vălmășagul din războaie
Un mândru steag al biruinței,
Ca steaua călăuzitoare 
În noaptea negr-a suferinței...

Fă din coroană ta măreață
Altar neprihănit, la care
Copiii lumii să alerge
Evlavioși spre închinare.

.................................................

Și purtător, sfârșit de trudă,
Jetfește-ți sângele, sărmane,
Căci Dumnezeu ți-a smulge ghimpii,
Ți-a scoate cuiele din rane.




Cruciulță sculptată în sidef
Cruciulăță suclptată în sidef din colecția personală

EX LIBRIS

EX-LIBRIS INTERBELIC

Ex-libris din perioada interbelică,

Din cărțile mele”, semnat indescifrabil( probabil Nuța Alecsandrovici?) pe pagina de gardă a carții ” TARTUFFE” de Moliere, apărut la editura Librăriei H. Steinberg, București, str.Lipscani nr.94 în anul 1932, în colecția CĂMINUL BIBLIOTECA LITERARĂ ȘI STIINȚIFICĂ, traducerea A.Toma.

Cartea are pe prima copertă lipit un timbru literar ” CASA SCRIITORILOR” de 1 leu. Cartea costa în anul 1932, 8 lei.

Timbru literar de 1 leu din anul 1932

Alte ex-librisuri din colecția mea:

Ultima replică a lui Orgon din ”Tartuffe” de Moliere:

Da, mulțumiri mișcate și recunoscătoare

Mă duc cu bucurie a-i pune la picioare:

De-ntâia datorie plătit astfel puțin,

Vreau să-mplinesc și alta, la care iarăși țin,

Dând lui Valer răsplată ce vrednic încunună

Iubirea lui curată și inima lui bună.”

Autograf EMIL GULIAN, 1938

Emil Gulian-autograf, 1938

” Domnului Ion Pas omagial, Emil Gulian, 20 ianuarie 1938”

Autograf și dedicație acordată scriitorului Ion Pas de catre poetul și traducătorul Emil Gulian pe pagina de gardă a volumului de poezie ” Poemele lui Edgar Poe”, apărut în anul 1938 la ” FUNDAȚIA PENTRU LITERATURĂ ȘI ARTA, CAROL al-II-lea”, București.

Alte autografe din colecția mea:

Autograf Emil Gulian 1938