UN ZÂMBET ȘI-O UMBRELĂ

DRĂGUȚĂ DOAMNĂ CU UMBRELĂ

Doamna cu umbrelă-foto interbelică din colecția personală

Un zâmbet de altădată, de la începutul perioadei interbelice, acum în plină primăvară…

Umbrela bună și pe soare și pe ploaie…

Cea mai veche fotografie cu o umbrelă din colecția mea:

Alte fotografii vechi cu umbrele:

CASA BUNICILOR

Casă veche din N.Bălcescu

Casa bunicilor din N.Bălcescu-foto din arhiva personală

Casa bunicilor mei materni, Ioan și Varvara Lorent, din localitatea N.Bălcescu, jud.Bacău, aflată în curs de construcție, prin anii 1960-1965. Fotografia a fost făcută chiar de bunicul meu, care era un pasionat fotograf, de pe șoseaua naționala DN 2 ( astăzi E85). După cum se observă în acea perioadă era la nivelul caselor, înăltarea și modernizarea șoselei a fost realizată ulterior. Mă leagă amintiri plăcute de această casă, o vizitam cu mare drag, era întotdeauna plină de flori, fructe, dar mai ales de multă iubire. Eu am în memorie doar imaginea casei gata finisate, construcția ei s-a realizat când eu eram copil mic.

De la balcon, un grup de 5-6 persoane, printre ele probabil vecini și membri ai familiei, privesc spre șoseaua goală, pe care nu trece nici o mașină…

CURS DE APICULTURĂ

PRIMA LECȚIE DE ALBINĂRIT

Lecția de apicultură-arhiva personală

Primele noțiuni de creșterea albinelor,oferite de bunicul meu, IOAN LORENT, la Poiana Micului , unde locuia și își avea stupina în acea perioadă, circa 1978.

Albinăritul, alături de fotografiat îi asigurau în acele timpuri existența și traiul zilnic. Eu ca observator, fără mască de protecție…

RĂMÂI SĂ MAI GOLIM O CUPĂ

CÂNTEC

de OMAR KHAYAN

Modelarea lutului – sursă foto: imaginecontinua
Rămâi să mai golim o cupă
La vechiul han, dintre coclauri
Că, pentru vin și pentru tine,
Mai am în sân, trei pumni de aur!

Rămâi să ne-alinăm tristețea
Și setea cea făr-de-alinare
Cu-albastrul vin, cel de la hanul,
Din valea umbrelor fugare!

Ști tu, frumoaso, că ulciorul,
Din care bei înfrigurată,
E făurit din țărna scumpă,
Din țărna unui trup de fată?

L-a făurit cândva olarul
Cel stăpânit de duhul rău;
Din lutul unui trup de fată,
Frumos și cald ca trupul tău.

Ca măine, vom zăcea-n morminte,
Uitați și neștiuți de nime;
Ca măine, vor veni olarii
Să fure lut din țintirime!


Iar trupul tău, care ni-i astăzi
Cel mai dorit dintre limanuri,
Va fi un biet ulcior din care 
Vor bea drumeții pe le hanuri...