Gânduri de altădată

…Cu mine nu te mai întâlnești ?

Gânduri de altădată
Gânduri de altădată, 1920

Carte poștală interbelică cu un superb peisaj montan din colecția mea, trimisă în anul 1920 de domnișoara Doina, doritului ei, Guido. El a plecat din localitatea de baștină( se pare Câmpina) la București fiind promovat la societatea Steaua Română. Pretextul expedierii cărții poștale este ziua onomastică a lui Guido, dar, în realitate, dragostea este adevăratul motiv, sugerat explicit prin expresia : ” Cu mine nu te mai întălnești? ”.

Gânduri de altădată
Gânduri de altădată, carte poștală interbelică

Reproduc mai jos textul acestei cărți poștale:

” Vineri, 10 septembrie, 1920

Prietene,

Deoarece știu că duminică e onomastica ta te rog primește și din partea mea cele mai frumoase urări și mari fericiri să trăiești împreună cu familia La mulți ani. Ce mai faci? Dece nu-mi răspunzi la sris. Eu sunt bine chiar acum m-am sculat e ora 8 fără 20, aștept poștasul să vie să-mi ia scrisoarea asta. Cred că prin Buc. e frumos și pertreceri multe. Te rog de vrei scriemi și spunem ce se mai joacă pela cinematrografe eu habar n-am și-mi pare f. rău. Cu cele mai bune sentimente, Doina”.

Cartea poștală adresată domnului Guido Erb, Bulevardul Carol nr. 5, București, Steaua Română.

Guido Erb a lucrat la Steaua Română mult timp, până în 1948 . Nu știu dacă s-a căsătorit cu cea care îl dorea, Doina, dar, știu că a avut două fiice. Nici una nu a lăsat urmași. Pe una dintre fetele lui, Virginia Erb, am avut ocazia să o cunosc când avea peste 80 de ani. A trăit mult peste 90 de ani. Mai mult de 10 ani am reușit să o ajut cu ce am putut. Cel mai mult ajutor l-a primit însă de la domnul dr. Warga. El a suportat cheltuielile de la azilul de bătâni unde ea și-a petrecut ultimii ani din viață. La azil a fost bine îngrijită, cu toate acestea îmi spunea, adesea, că se roagă de trei ori pe zi ca să plece mai repede. Rugăciunile ei au fost ascultate după mai mult de 10 ani…