PAT

PAT CELEBRU

Intr-un muzeu, ghidul explică unui grup de turiști:

-Acesta este un pat celebru, poate cel mai celebru din lume. In el au dormit Goethe, Napoleon, Rossini, Balzac și multe alte celebrități.

Cred că dormeau foarte prost, înghesuiți toți la un loc, a replicat un mucalit.

Alte bancuri cu temă muzicală:

Chipurile umilinței

e-Bibliotheca septentrionalis

A apărut la editura „Lumea Credinței” volumul „Chipurile umilinței. Amintiri, destăinuiri, mărturii: Grigore Leșe în dialog cu Răzvan Bucuroiu”.

„Am pornit la drum primăvara trecută deciși să refacem – geografic și simbolic – drumul prin veac al lui Grigore Leșe. Drumul vieții lui așa cum a fost – drum împletit, drum hohotit de plâns, zguduit de râs, drum abandonat și reluat, drum pichetat de primejdii fără număr, cu bifurcații anapoda, cu admiratori și prieteni calpi, cu îngeri și draci, cu iubiri și abandonuri, cu harisme și riscuri, cu foame și sete, cu vicii și vindecări. Pe tot fundalul acestui drum însă, ca un halou luminos, întrezărit dincolo de culmea dealului pe care îl tot urci, a stat Cineva. Acel Cineva… Și Grigore știe asta, recunoaște cu franchețe că a fost însoțit haric în momentele de strălucire dar și în grelele clipe de ridicare după pulberea și risipirea vieții…

Vezi articolul original 430 de cuvinte mai mult

COAPTE ȘI RĂSCOAPTE

NU VOR SĂ MĂNÂNCE?

Dacă grecii credeau în oracole, romanii erau încredințați că păsările pot prezice viitorul. Iată de ce armatele Romei erau de cele mai multe ori însoțite de ,, găini sacre,, . Înaintea oricărei bătălii li se aruncau grăunțe. Dacă le ciuguleau, era semn bun, dacă nu – bătălia se amâna. Totuși, nu toți generalii romani aveau naivitatea să creadă în asemenea preziceri. așa stând lucrurile, în preajma unei bătălii navale, păsările sacre au refuzat hrana oferită . Totuși, consulul Claudius Pulcher, sigur pe superioritatea vaselor sale, a hotărât să înceapă bătălia:

-Nu vor să mănânce? a spus el. Le voi învăța să bea!

Și a dat poruncă să fie aruncate păsările în mare. Astfel luciditatea a fost mai presus de superstiție.

https://draganestivlasca.wordpress.com/2012/05/01/cocos-si-gaini-brahma/ : Cocoș și gaini Brahma

Oare noi, românii de azi, în anul de grație 2021, în ce mai credem?

Alte COAPTE ȘI RĂSCOAPTE :

https://imaginecontinua.wordpress.com/2021/02/18/cronica-de-susanale/

https://enricofanciotti.wordpress.com/2021/02/19/descifrarea-partiturii/

BIBLIOTECA

Biblioteca

*Dacă ai o grădină şi o bibliotecă, ai tot ceea ce îţi trebuie (CICERO).

*Singurul lucru pe care trebuie să îl cunoşti cu precizie este unde se află biblioteca ( ALBERT EINSTEIN).

*Bunica întotdeauna spunea că Dumnezeu a făcut bibliotecile pentru ca oamenii să nu aibă nici
o scuză de a fi stupizi
( Joan Bauer ).

*https://imaginecontinua.wordpress.com/carti/

CÂND TIMPUL STĂ PE LOC

imaginecontinua

//...Timpul și veșnicia converg în interiorul clipei.Când suntem total absorbiți de clipa de față, atunci timpul se oprește. Probabil fiecare a trăit deja experiența de a privi fascinat un apus de soare, fără să simtă atunci cum trecea timpul. Când ne concentrăm intens la ceva, uităm de timp, timpul se oprește, ne identificăm cu clipa, suntem prezent pur. Acesta este presimțirea odihnei veșnice, a duminicii eterne, pe care deja o împărtașim...//

Citat preluat din : ANSELM GRUN

Și uite așa, citind aceste rânduri, mă simt la margine de timp, neștiind ce aduce clipa următoare, neștiind cum să adulmec timpul rămas, rămas pentru a înțelege dacă am învățat îndeajuns să aștept,să aștept clipa ca o petală, răsfoind timpul...

Vezi articolul original

ȘUBELE DE ALTĂDATĂ

Șubă groasă și călduroasă

Nici nu a dat bine gerul de anul acesta că mi-am și amintit ce bine ar prinde o șubă de oaie.Spun asta cu gîndul la faptul că am purtat și eu, în căteva ocazii, șube groase și călduroase.Prima dată a fost pe vremea cînd satisfăceam stagiul militar și făceam de gardă, noaptea la minus 20-25 de grade, nu mai știu exact ca nu măsura nimeni temperatura în vîrf de munte.Apoi, peste ceva ani, am mai purtat o șubă la ferma de vaci de lapte unde ajunsesem.Șubele erau grele, cam miroseau a oaie, dar erau extrem de călduroase…Nu pot spune același lucru despre apartamentele de bloc din zilele noastre!

Sursa imaginii o găsiți AICI.